Am apucat, week-end-ul trecut, să mai trec pe-acasă pentru recreere după sesiune şi înainte de restanţe, după aproape două luni. Pe lângă pozele pe care le-am făcut copăceilor - şi pe care le voi prezenta în continuare - m-am ales cu înc-o lecţie într-ale bonsaitului.
Deşi locuiesc în zona premontană, cu un climat relativ mai rece, canicula de peste două săptămâni mi-a afectat semnificativ copăceii. Orice pre-bonsai (în afară de vreo doi ligustrumi şi un ulmişor) plantat într-un vas mai mic de c. 3500 - 4000 cm3 (3,5 - 4 L) s-a uscat complet. Vasele puţin adânci şi amplasarea sistemului radiar aproape de suprafaţă au făcut plantele extrem de vulnerabile în faţa căldurii. Şi cum, plecat de acasă, le lăsasem doar în grija ploii şi-a mamei (deci a ploii, în genere), temperaturile au fost fatale pentru vreo zece copăcei.
Acest fapt m-a determinat să iau o decizie temporară: mă las de shohini! De exterior, cel puţin. Sau, dacă nu mă voi putea abţine (cine mă cunoaşte mai bine îmi ştie afinitatea pentru bonsaii mici), o să-i plantez, măcar, în vase mari. Cu muşchi pe toată suprafaţa substratului. Ca să fiu sigur că vor avea umezeala minimă necesară supravieţuirii în perioadele când sunt plecat de-acasă.
De asemenea, întâmplarea a fost unul dintre motivele reorientării mele şi către bonsaii de interior. Dar povestea este mai lungă de atât şi o voi expune, pe larg, într-un alt post, atunci când mi-o va permite timpul. Nu-şi are locul aici.
+++++
La urma urmei, pierderea n-a fost extrem de mare. Ceilalţi copăcei s-au dezvoltat frumos în lipsa mea, cu călduri cu tot. Unii au trecut prin defolieri totale sau parţiale, alţi câţiva prin legări sumare sau alte intervenţii. Pozele următoare sunt făcute după respectivele operaţii (click pe imagini pentru a le mări):
- carpenii (carpinus betulus):
- doi molizi (picea abies) pe care-i am de anul trecut - le voi face prima legare prin toamnă:
- cireşi (cerasus vulgaris):
- ulm de câmp (ulmus minor) - abia revenindu-şi de la căldură:
- pruni (prunus domestica):
- lemn câinesc (ligustrum vulgare):
- dracilă (berberis vulgaris) - aparent singura rămasă în viaţă:
- mălin/cireş păsăresc (prunus padus) - aici defoliat complet:
- şi un păducel (crataegus monogyna) care încă nu şi-a recăpătat vigoarea, din câte se pare, după replantare:
Pe cei în vasele mici şi medii (cum ar fi ulmii de mai sus, mălinul sau ligustrumii) i-am găsit "extenuaţi", cu frunzele moi, aproape uscate, dar şi-au revenit complet după două zile de udări abundente şi pulverizări. Restul erau bine-mersi, zâmbitori şi veseli, dezvoltaţi cum trebuie. Sper ca măcar din cei mari să iasă ceva acceptabil.
De acum înainte voi implementa sintagma "think big" în bonsai. Literalmente.
Marius VRÂNCIANU
