Cele două luni fără internet (august - septembrie) au indus blogului, inevitabil, o moarte clinică. De activitate, însă, n-am dus lipsă, şi cum trebuie "îndosariată" am revenit cu fotografii şi postări noi.
+++++
Voi începe cu o chestiune generală: recoltările de material din timpul verii. Ajuns finalmente acasă pe la început de august, în plină secetă, am început prin a număra victimele acesteia. Mai puţine decît mă aşteptam (vreo 3-4 copăcei). Suficient de multe, totuşi, pentru a mă determina să colectez câteva exemplare în cea mai nefastă perioadă pentru astfel de activitate - toiul verii, mijlocul secetei, cu 40 grade C la umbră... Am avut succes, cu toate acestea.
Am reuşit să transplantez vreo doi fagi (
fagus sylvatica), un stejar (
quercus robur), ceva carpeni (
carpinus betulus) şi un lemn câinesc (
ligustrum vulgare), dar specia predominantă în preferinţele mele estivale (şi, de altfel, în flora spontană a regiunii mele natale) a fost ulmul de câmp (
ulmus minor). Docil, iertător, frunze mici şi micşorabile, crenat-serate, cu aspect frumos; ramuri subţiri, elegante, uşor dirijabile; rădăcini rămuroase, de suprafaţă; colorit splendid în timpul toamnei, ş.a. Excelent pentru bonsai!
+++++
Fotografii, din păcate, nu am decât cu ultimii şi cu câţiva copăcei mai "vechi" (click pe imagini pentru dimensiunea originală).
Seria ulmilor (toţi colectaţi cu trunchiul gol sau doar cu vreo ramură nesemnificativă, au odrăslit foarte abundent în prima lună de la transplant):
şi ligustrumul:
Iar aici carpenii din primăvară:
şi molizii din vara lui 2011, tunşi superficial:
Unii au suferit câteva lucrări de modelare de la data fotografierii, dar voi reveni asupra lor în postări separate. Rămâne de văzut câţi vor mai supravieţui iernii.
Acestea fiind spuse, doresc să închei prin a ura studenţilor interesaţi de bonsai (ştiu sigur vreo 3-4 în România) un an nou universitar cât mai reuşit! Auf wiedersehen!
Marius VRÂNCIANU
