miercuri, 7 martie 2012

De ce bonsai?


       Am decis să-mi fac blog. Cu şi despre bonsai.

      În primul rând pentru că a devenit "la modă" printre bonsaişti, de la amatori şi novici ca mine, până la mari maeştri ai genului, recunoscuţi pe plan internaţional. De altfel, un blog prezintă numeroase avantaje în prezentarea unei specii anume sau a evoluţiei unui bonsai. În al doilea rând pentru că, deşi calendaristic a început primăvara, încă e iarnă. Şi după cum bine o exprimă paremiologia românească, "de dorul căpşunilor, rozi frunzele!".

      Acest blog, după cum am menţionat anterior, este dedicat în cea mai mare parte artei japoneze cunoscută ca "bonsai". Vizează, deci, în special acea categorie de cititori interesaţi cu precădere de subiect şi familiarizaţi cu terminologia specifică. Pentru diletanţi (mulţi au impresia că este vorba de o specie de plantă), voi explica într-o frază conceptul: Bonsai (însemnând mot-a-mot "copac în vas" - vezi titlul latin al blogului) este numele artei, apărută în China şi dezvoltată în Japonia, care presupune miniaturizarea arborilor, formaţi ani la rândul în vase specifice, sau recreerea unor peisaje (tehnică numită şi penjing/penzai) în miniatură.
      Pentru mai multe informaţii legate de modul de formare a bonsailor, vase, stiluri specifice, istoria artei ş.a. apelaţi la erudiţia domnului Google. Eu nu ţin prelegeri aici!

+++++

      Am inceput sa cochetez cu bonsaii de prin 2009. Dacă îmi amintesc bine, intenţionând să-i iau mamei un buchet de flori pe la începutul lui martie, am rămas impresionat de un bonsai (bonsai, vorba vine) de prin colţurile florăriei. După cum avea să realizez mai târziu, era un ulm chinezesc (ulmus parvifolia) şi nici nu era format prea bine - un "mallsai" tipic. Mi-a făcut, însă, o impresie îndeajuns de bună pentru a mă convinge să încerc şi eu formarea câtorva copăcei. În primăvara respectivă musai să încep! E de prisos să mai adaug faptul că-mi lipseau şi cele mai rudimentare noţiuni despre bonsai în afara câtorva imagini bine întipărite în minte de la Karate kid. Am colectat din natură vreo doi ulmi de câmp (ulmus minor) şi un păr pădureţ (pyrus pyraster), i-am pus în ghivece şi am aşteptat... Aveam impresia că trebuie plantaţi în pământ normal de grădină, dirijaţi doar din tunderi şi că în doi - trei ani aş fi obţinut din ei veritabile capodopere... Desigur că niciunul dintre acele exemplare nu mai este printre noi. Doi dintre ei au murit în 2009, ultimul a mai rezistat până în primăvara lui 2011. Cam aşa se prezenta situaţia lui în vara lui 2010:


Păcat că n-a mai supravieţuit, ar fi fost frumuşel azi, cu ramura din dreapta tăiată înainte de "clisură" şi coroana dezvoltată bine. Plus că ar fi avut si o oarecare "valoare sentimentală", făcând parte din prima serie de încercări. Requiescat in pace!
      Observând că am început-o cu stângul, m-am documentat bine toată vara şi toamna lui 2009, concomitent altor încercări eşuate, pentru ca în primăvara lui 2010 s-o încep din nou, de la zero. Încă mai am copăcei în formare de atunci. Între timp, în iarna 2009 - 2010, descoperisem şi forumurile Ro-bonsai, Bonsai Club România si eGrădini:

http://bonsaiclub.ro/
http://bonsaiclub.ro/forum/

http://ro-bonsai.ro/
http://ro-bonsai.ro/forum/

http://egradini.ro/forum/

Cu această ocazie ţin să le mulţumesc unor nume ca Valentin Scordaliu, Lucian Radu Rusu, Răzvan Savin, Vasile Popan, Vlad Paul, Fabian Sicora, Nicolae Tudor Parautiu, Florin Flueraş şi altora, membri cu experienţă ai forumurilor mai sus amintite, care m-au ajutat şi mă ajută la început de drum. 
      Din 2010 până în prezent am tot colectat din natură diferiţi arbori, de diferite vârste şi aparţinând unor diferite specii, pentru ca acum să am în jur de şaizeci de pre-bonsai în diferite stadii de formare. Am şi câteva exemplare cumpărate sau crescute din sămânţă, însă numărul lor nu depăşeşte cinci - şase. May the gods have mercy on them all!

+++++

      Voi posta pe acest blog evoluţia unora, tehnicile de formare pe care le voi utiliza sau imagini de la colectări, dar şi diferite linkuri către resurse online, publicaţii electronice, etc. Dacă blogul nu va folosi nimănui, îmi va folosi mie!

Marius VRÂNCIANU

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu