Şi Phoenix a renăscut din cenuşă - recoltarea de primăvară

      Tot înţelepciunea populară ar fi în măsură să explice cât mai plastic situaţia mea de după "calamitate". Astfel, dacă "ceea ce nu te doboară, te face mai puternic", "tot răul este spre bine"! 

      După ce-am plâns eroii căzuţi la datorie, m-am consolat cu faptul că şi-aşa n-ar fi fost formaţi extrem de bine - ceea ce e, în parte, adevărat - şi că, plecat la facultate, nu voi mai putea interveni asupra lor atât de drastic şi des - fapt care ar fi fost, cred, una dintre cauzele principale pentru moartea subită a multora. Aşa că am învăţat din greşeli, mi-am luat cazmaua în spate şi-am demarat noi "recrutări". Ghivecele trebuiau reumplute, cu material de calitate chiar, aşa c-am început să iau în considerare şi alte specii, forme şi dimensiuni faţă de care eram obişnuit. 

      Am lăsat-o puţintel mai moale cu shohin-ii şi am început să mă orientez şi către extreme, de la shito, până la chiu. Mi-am mai moderat şi mania pentru ulmi şi peri pădureţi, reorientând-o către carpeni, cireşi şi pruni. Am colectat, de asemenea şi câteva dracile, specie pe care de mult voiam să o explorez după ce-am văzut exemplarul lui Harry Harrington (http://www.bonsai4me.com/AdvTech/ATBerberisProgressionSeries.htm), format în doar patru ani.

+++++

      În cele ce urmează voi prezenta câteva imagini de la colectare şi cu exemplarele reprezentative recoltate, pe specii. 

          Eu, în postură de "vânător + mistreţ împuşcat", cu un carpen proaspăt colectat:

          Aici majoritatea carpenilor colectaţi:

          Şi materialul recoltat:

           - carpeni (carpinus betulus):

           - cireşi (cerasus vulgaris):

           - ulmi de câmp (ulmus minor):

           - pruni (prunus domestica):

           - lemn câinesc (ligustrum vulgare):

           - dracile (berberis vulgaris):

... şi, în ordine, un mălin (prunus padus), un măcieş (rosa canina), un paltin de câmp (acer campestre) şi un păducel (crategus monogyna):

      Majoritatea exemplarelor aveau rădăcini bogate, dispuse radiar, care formau un nebari foarte frumos; deci au şanse mari să se prindă. Atâtea poze am apucat să fac, dar în total au fost colectaţi vreo 40 de pomişori. Până la sfârşitul verii o să-mi fac timp să-i tund mai bine pe unii sau să le fac o primă modelare, după ce-i voi fi lăsat, o vreme, să-şi revină după transplant. 

Marius VRÂNCIANU

Iarnă grea, monşer!

NOTĂ: în timpul lecturii acestei postări, se recomandă a se asculta Antonio Vivaldi - Anotimpurile (Iarna).

      Când Walter Pall afirma că în bonsait cel mai greu este să înveţi să menţii în viaţă copăceii, de obicei în primii zece ani de practică, ştia ce spune! Iar ghinionul (aş, ghinionul!... de parcă vina nu mi-ar aparţine în mare parte!) m-a făcut să învăţ această subtilă lecţie pe propria piele... În câteva cuvinte, gerul aprig al iernii ce tocmai a trecut mi-a decimat întreaga colecţie de pre-bonsai! Temperaturile foarte scăzute din februarie, sub -25 grade C, au fost catastrofale pentru mai bine de trei sferturi dintre copăcei. Faptul că mulţi dintre ei au hibernat şi iarna 2010/2011 exact în aceleaşi condiţii mă face să cred că asta ar fi principala cauză.

      Nu singura, desigur. Au contribuit şi alţi factori, ca stresul la care au fost supuse plantele în 2011 (adevărul este că am aplicat mult prea multe operaţii unora, fără să aibă timp să-şi revină din şoc), sau lipsa de protecţie împotriva frigului - chiar nu credeam să urmeze o iarnă atât de geroasă. Iar întrucât încă din toamnă copăceii dădeau semne cum că şi-ar fi destabilizat ciclul natural (li se îngălbeniseră frunzele abia pe la sfârşitul lui noiembrie), iarna le-a fost inevitabil fatală. Asta e... Măcar am învăţat o lecţie. Păcat că nu gratis. 

      Partea cea mai proastă a fost că printre cei circa 40 de copăcei pierduţi, aflaţi în diferite stadii de formare, s-au aflat şi trei - patru exemplare mai vechi şi mai bunicele, ce începuseră să capete oarecare formă. Astfel, a trebuit să-mi iau adio de la un ulm de câmp (ulmus minor),

de la un lemn câinesc (ligustrum vulgare)

şi de la un păr pădureţ (pyrus pyraster).

      Din ultimii doi voiam să iasă ceva asemănător cu:

      Dar n-a fost să fie... REQUIESCAT IN PACE!

Marius VRÂNCIANU