sâmbătă, 5 ianuarie 2013

Den Norske grana: modelare molid norvegian


       Prin vara lui 2010, după ce omorâsem din nepricepere vreo trei molizi, un pin şi-un ienupăr, am jurat că nu voi mai lucra pe conifere până n-am să acumulez oarece experienţă pe foioase - măcar vreo zece ani. Cu un an mai târziu (august 2011), însă, natura mi-a întins o mână pe care n-am putut-o refuza. În vizită la un amic, într-o zonă de munte, am ajuns plimbându-mă pe un tăpşan defrişat, plin de puiet de molid (picea abies). Nu m-am putut abţine să nu colectez doi mai mititei (atât câţi puteam transporta acasă), în jur de 25 - 30 de cm. Unul dintre ei urmează a face subiectul acestei postări.

+++++

        Aşa se prezenta sus-numitul în momentul colectării - în imagine: cu balotul de sol în mână (click pe imagini pentru dimensiunea maximă):


... şi câteva zile mai târziu, transplantat în vas, după o superficială tundere de spaţiere a coroanei:


       Fiind tuns, după cum spuneam, în august - deci chiar la sfârşitul sezonului de creştere - a avut toată toamna la dispoziţie să înlocuiască mugurii pierduţi. Astfel că în primăvara următoare urmă un val substanţial de creştere.
      Aici, la începutul verii, cu vârful tăiat (pentru a se dezvolta mai "plat" - vezi crenguţele tinere de la baza vârfului):


       La sfârşitul sezonului de creştere (septembrie 2012), după o tundere sumară a ramurilor "rebele", ajunse să arate aşa:


+++++

    Din câte se pare, perioada optimă pentru legări de formare la molid este intervalul septembrie - februarie/martie, adică în afara sezonului de creştere (pentru detalii vezi: Harry Harrington - Spruce: Species Guide şi Harry Harrington - Spruce Bonsai Styling, Pruning and Wiring). Cum toamna pot apărea şi muguri noi, însă, de sfătuit este a se opera pe molid cu sârmă şi tăieri de formare iarna, când ramurile sunt foarte flexibile, mugurii bine maturizaţi, iar arborele nu prezintă nicio activitate, fiind în plină hibernare.
        Astfel, neavând prea multă ocupaţie în săptămâna petrecută acasă de Sărbători, am decis că e timpul pentru o primă modelare a "proscrisului". După ce l-am scos de sub vreo 50 de cm de zăpadă (de obicei abundentă în Neamţ) şi l-am dezgheţat puţin, i-am ales o un punct de vedere principal (aşa-numita "faţă" - cam aceeaşi cu cea din ultimele două imagini) şi-am trecut la treabă. Cum cel mai abordabil stil mi s-a părut chokkan/vertical formal, rezultatul se prezintă după cum urmează:




... şi detalii de structură: 

   

       Cele trei crenguţe din vârf vor fi lăsate libere un an - doi, pentru a crea un vârf mai plat. Cu toate că, inevitabil, în cursul procesului de formare am fost nevoit să mă debarasez de câteva ramuri ce nu-şi găseau loc, am fost plăcut surprins să constat numărul mare de muguri de pe ramurile rămase (unul dintre motivele pentru care le-am păstrat, de altfel) - iar aici nu mă refer la muguri terminali, ci apăruţi în interiorul coronamentului, ceea ce rar se întâmplă în cazul molidului. Norocul începătorului...

Marius VRÂNCIANU






sâmbătă, 13 octombrie 2012

Acum şi pe YouTube


     Blogul "Arbor in absidem - Bonsai" are, începând de astăzi, canal oficial pe YouTube. Inevitabil, la prezentarea progresiilor unor copăcei, avea să fie nevoie de câte un filmuleţ, deci mai devreme sau mai târziu trebuia făcută şi-asta.


       Vizionare plăcută! 

Marius VRÂNCIANU

miercuri, 10 octombrie 2012

Ulmus, rex arborum - recoltări de vară


       Cele două luni fără internet (august - septembrie) au indus blogului, inevitabil, o moarte clinică. De activitate, însă, n-am dus lipsă, şi cum trebuie "îndosariată" am revenit cu fotografii şi postări noi. 

+++++

     Voi începe cu o chestiune generală: recoltările de material din timpul verii. Ajuns finalmente acasă pe la început de august, în plină secetă, am început prin a număra victimele acesteia. Mai puţine decît mă aşteptam (vreo 3-4 copăcei). Suficient de multe, totuşi, pentru a mă determina să colectez câteva exemplare în cea mai nefastă perioadă pentru astfel de activitate - toiul verii, mijlocul secetei, cu 40 grade C la umbră... Am avut succes, cu toate acestea.
          Am reuşit să transplantez vreo doi fagi (fagus sylvatica), un stejar (quercus robur), ceva carpeni (carpinus betulus) şi un lemn câinesc (ligustrum vulgare), dar specia predominantă în preferinţele mele estivale (şi, de altfel, în flora spontană a regiunii mele natale) a fost ulmul de câmp (ulmus minor). Docil, iertător, frunze mici şi micşorabile, crenat-serate, cu aspect frumos; ramuri subţiri, elegante, uşor dirijabile; rădăcini rămuroase, de suprafaţă; colorit splendid în timpul toamnei, ş.a. Excelent pentru bonsai!

+++++

           Fotografii, din păcate, nu am decât cu ultimii şi cu câţiva copăcei mai "vechi" (click pe imagini pentru dimensiunea originală). 
           Seria ulmilor (toţi colectaţi cu trunchiul gol sau doar cu vreo ramură nesemnificativă, au odrăslit foarte abundent în prima lună de la transplant):







şi ligustrumul:


       Iar aici carpenii din primăvară:




şi molizii din vara lui 2011, tunşi superficial:



       Unii au suferit câteva lucrări de modelare de la data fotografierii, dar voi reveni asupra lor în postări separate. Rămâne de văzut câţi vor mai supravieţui iernii. 
         Acestea fiind spuse, doresc să închei prin a ura studenţilor interesaţi de bonsai (ştiu sigur vreo 3-4 în România) un an nou universitar cât mai reuşit! Auf wiedersehen!

Marius VRÂNCIANU

vineri, 20 iulie 2012

Despre citrice...


      Distanţă internodală mare, nevoie de lumină din plin, frunze mari, greu de redus, rădăcini pivotante, trunchiuri firave, spini, ramuri elastice, dificil de "stăpânit" şi multe altele sunt caracteristici care fac din citrice "personae non gratae" printre bonsai. E drept, plantele aparţinând genului citrus (majoritatea arbuşti fructiferi hibrizi) sunt aproape imposibil de format ca bonsai, necesitând o experienţă foarte vastă şi un timp îndelungat (până la 20 - 25 de ani pentru o formă acceptabilă). Există, desigur, excepţii de la regulă, dar cazurile sunt rarisime. 
      Peste tot unde am căutat sfaturi în privinţa asta mi s-a tăiat din faşă avântul: "nu-ţi bate capul cu citricele!" - ceea ce a fost, recunosc, un aviz bun. La infima mea experienţă de doar trei ani printre "bonsai" aş fi putut fi dezamăgit foarte uşor de rezultate. Totuşi, afinitatea mea pentru aceste plante - pe care-o am de când mă ştiu (frunzele lucioase de un verde crud, în contrast cu scoarţa uneori închisă şi parfumul puternic emanat de acestea şi mai ales de flori, când apar, mi-au captivat atenţia încă din copilărie) - afinitate la care se adaugă şi caracteristica-mi obstinaţie (doar sunt moldovean, ce dracu'?) mi-au provocat o incredibilă mâncărime la degete. Iar mâncărimea s-a lăsat cu o serie de proiecte, cred eu, promiţătoare.

          Deocamdată deţin un grapefruit (citrus paradisi) butăşit prin 2010, care acum vreo lună era în stadiul ăsta (evoluţia lui va fi prezentată într-un alt post, ceva mai târziu):


şi vreo 15 portocali şi lămâi din seminţe, tineri (câteva săptămâni) pe care fac diverse experimente. Din păcate cu ultimii n-am decât o fotografie făcută prin mai, cu un aranjament cu cinci lămâi încropit la plictiseală prin cămin:


          Dintre toţi vor fi selectaţi cei mai prezentabili şi poate va ieşi ceva. Rămâne de văzut. Important e că perseverez.

+++++

           Perseverenţa şi încrederea în reuşită mi se trage, totuşi, şi din demonstraţiile... să le spunem "practice". Astfel, după lungi căutări pe 'net, am reuşit să găsesc unele imagini - puţine la număr, dar grăitoare - cu rutaceae - citrice şi plante imediat înrudite, ca poncirus sau fortunella - formate foarte bine ca bonsai. Le voi ataşa în continuare (click pe imagni pentru mărimea originală) pentru a mai bucura ochii vizitatorilor şi a demonstra, încă odată, că se poate!
            Specii / hibrizi:
calamondin (citrofortunella microcarpa):


key lime (citrus aurantifolia):


lemandarin (citrus limonia):


portocal de Sevilla (citrofortunella microcarpa):

 
mandarin satsuma (citrus unshiu):


yuzu (citrus ichangensis x citrus reticulata):


portocal (citrus sinensis):


grapefruit (citrus paradisi):

 
citrus myrtifolia:


portocal trifoliat (poncirus trifoliata):



kumquat (fortunella sp.):








 

specii neidentificate de citrice:



      După cum se poate lesne observa, stilurile predominante sunt shakan şi chokkan, iar pe ici - pe colo câte-o semicascadă sau cascadă. Eu, însă, am de gând să experimentez cu o multitudine de stiluri şi combinaţii pe citrice. Până la pensie timp este...

Marius VRÂNCIANU