Den Norske grana: modelare molid norvegian

       Prin vara lui 2010, după ce omorâsem din nepricepere vreo trei molizi, un pin şi-un ienupăr, am jurat că nu voi mai lucra pe conifere până n-am să acumulez oarece experienţă pe foioase - măcar vreo zece ani. Cu un an mai târziu (august 2011), însă, natura mi-a întins o mână pe care n-am putut-o refuza. În vizită la un amic, într-o zonă de munte, am ajuns plimbându-mă pe un tăpşan defrişat, plin de puiet de molid (picea abies). Nu m-am putut abţine să nu colectez doi mai mititei (atât câţi puteam transporta acasă), în jur de 25 - 30 de cm. Unul dintre ei urmează a face subiectul acestei postări.

+++++

        Aşa se prezenta sus-numitul în momentul colectării - în imagine: cu balotul de sol în mână (click pe imagini pentru dimensiunea maximă):

... şi câteva zile mai târziu, transplantat în vas, după o superficială tundere de spaţiere a coroanei:

       Fiind tuns, după cum spuneam, în august - deci chiar la sfârşitul sezonului de creştere - a avut toată toamna la dispoziţie să înlocuiască mugurii pierduţi. Astfel că în primăvara următoare urmă un val substanţial de creştere.
      Aici, la începutul verii, cu vârful tăiat (pentru a se dezvolta mai "plat" - vezi crenguţele tinere de la baza vârfului):

       La sfârşitul sezonului de creştere (septembrie 2012), după o tundere sumară a ramurilor "rebele", ajunse să arate aşa:

+++++

    Din câte se pare, perioada optimă pentru legări de formare la molid este intervalul septembrie - februarie/martie, adică în afara sezonului de creştere (pentru detalii vezi: Harry Harrington - Spruce: Species Guide şi Harry Harrington - Spruce Bonsai Styling, Pruning and Wiring). Cum toamna pot apărea şi muguri noi, însă, de sfătuit este a se opera pe molid cu sârmă şi tăieri de formare iarna, când ramurile sunt foarte flexibile, mugurii bine maturizaţi, iar arborele nu prezintă nicio activitate, fiind în plină hibernare.
        Astfel, neavând prea multă ocupaţie în săptămâna petrecută acasă de Sărbători, am decis că e timpul pentru o primă modelare a "proscrisului". După ce l-am scos de sub vreo 50 de cm de zăpadă (de obicei abundentă în Neamţ) şi l-am dezgheţat puţin, i-am ales o un punct de vedere principal (aşa-numita "faţă" - cam aceeaşi cu cea din ultimele două imagini) şi-am trecut la treabă. Cum cel mai abordabil stil mi s-a părut chokkan/vertical formal, rezultatul se prezintă după cum urmează:

... şi detalii de structură: 

   

       Cele trei crenguţe din vârf vor fi lăsate libere un an - doi, pentru a crea un vârf mai plat. Cu toate că, inevitabil, în cursul procesului de formare am fost nevoit să mă debarasez de câteva ramuri ce nu-şi găseau loc, am fost plăcut surprins să constat numărul mare de muguri de pe ramurile rămase (unul dintre motivele pentru care le-am păstrat, de altfel) - iar aici nu mă refer la muguri terminali, ci apăruţi în interiorul coronamentului, ceea ce rar se întâmplă în cazul molidului. Norocul începătorului...

Marius VRÂNCIANU