Titlul ar putea fi foarte bine înlocuit cu "Foaie verde iasomie/ 'Mama ei de studenţie!". Dimineaţă am examen. Teoretic. Practic nu prea. Cum nu m-am simţit suficient de pregătit, măcar pentr-un amărât de 9, am decis să spun "pas". O să-l dau direct în restanţă. Problema e că după cafelele ingerate în perspectiva învăţatului, nici tabacul nu mai ţine de somn. Drept pentru care-am hotărât să postez ceva plănuit de câteva luni, mai exact despre colecţia "mini" - copăceii din seminţe şi cei butăşiţi.
N-am mai postat pe blog de-un car de vreme. Exact cinci luni, de fapt. Asta deoarece în puţinul timp liber am decis să mă dedic mai mult cercetării istorice. În afară de petreceri, evident.
De când cochetez cu bonsaii, n-am avut niciodată un domiciliu stabil. Ceea ce are, clar, o importanţă covârşitoare în formarea copăceilor. Când am prins "microbul", în liceu (pe la 16 ani), locuiam la internat; dar tot ajungeam pe acasă odată la o săptămână - două - trei. De când sunt la facultate, însă, copăceilor de-acasă le-a mers extrem de prost, din motive lesne de înţeles. În doi ani, cât am bântuit amfiteatrele de prin capitala Moldovei, zeci de copăcei mi-au murit... De secetă, frig sau ambele.
În orice caz, mi-ar fi fost greu la facultate fără o plăntuţă - două lângă. M-am adaptat, deci, circumstanţelor. Desigur, trasportul dintr-o parte într-alta era extrem de stresant, atât pentru mine, cât mai ales pentru plante (am stat ori prin cămine, ori pe unde-am putut), dar tot au supravieţuit câteva. Indiscutabil, în condiţii de cămin/apartament nu puteau fi crescuţi decât copăcei foarte mici (butăşiţi sau crescuţi din seminţe) şi de interior; prin urmare mi-am pus bazele, încă de anul trecut, unei întregi colecţii "mini", după cum se va putea observa în continuare.
Să-ncepem cu cei crescuţi direct de la seminţe. În cazul de faţă doar citrice. Colegii de "breaslă" în arta buruienilor îmi cunosc afinitatea pentru aceste plante, deci nu se vor fi mirat în faţa obstinaţiei mele de a le forma din nimic. Postam anul trecut, cam pe vremea asta, câteva generalităţi pe-aici .
+++++
N-am mai postat pe blog de-un car de vreme. Exact cinci luni, de fapt. Asta deoarece în puţinul timp liber am decis să mă dedic mai mult cercetării istorice. În afară de petreceri, evident.
De când cochetez cu bonsaii, n-am avut niciodată un domiciliu stabil. Ceea ce are, clar, o importanţă covârşitoare în formarea copăceilor. Când am prins "microbul", în liceu (pe la 16 ani), locuiam la internat; dar tot ajungeam pe acasă odată la o săptămână - două - trei. De când sunt la facultate, însă, copăceilor de-acasă le-a mers extrem de prost, din motive lesne de înţeles. În doi ani, cât am bântuit amfiteatrele de prin capitala Moldovei, zeci de copăcei mi-au murit... De secetă, frig sau ambele.
În orice caz, mi-ar fi fost greu la facultate fără o plăntuţă - două lângă. M-am adaptat, deci, circumstanţelor. Desigur, trasportul dintr-o parte într-alta era extrem de stresant, atât pentru mine, cât mai ales pentru plante (am stat ori prin cămine, ori pe unde-am putut), dar tot au supravieţuit câteva. Indiscutabil, în condiţii de cămin/apartament nu puteau fi crescuţi decât copăcei foarte mici (butăşiţi sau crescuţi din seminţe) şi de interior; prin urmare mi-am pus bazele, încă de anul trecut, unei întregi colecţii "mini", după cum se va putea observa în continuare.
+++++
Să-ncepem cu cei crescuţi direct de la seminţe. În cazul de faţă doar citrice. Colegii de "breaslă" în arta buruienilor îmi cunosc afinitatea pentru aceste plante, deci nu se vor fi mirat în faţa obstinaţiei mele de a le forma din nimic. Postam anul trecut, cam pe vremea asta, câteva generalităţi pe-aici .
Trei lămâi - citrus X limon, plantaţi încă din cămin (rămăseseră puzderie de seminţe după shot-urile de tequilla, dacă reţin bine) prin mai-iunie 2012 (click pe imagini pentru a le mări):
Primii doi sunt, de fapt, patru - legaţi câte doi pentru fuziune. N-am idee cât de inspirată a fost alegerea. După transplant şi tăierea vârfurilor au început să apară primele ramuri secundare.
Următorul la rând: un portocal - citrus sinensis, germinat tot prin cămin, în iulie 2012 (în imagini, ordine: martie 2013, după transplant şi tăierea vârfului - mai, dezvoltă ramuri secundare, după înc-o tăiere a vârfurilor - iunie):
În ultima imagine se poate observa emergenţa a cinci ramuri secundare - trei pe-o ramură principală şi două pe cealaltă. O observaţie empirică legată de citrice: într-un vas corespunzător de mare şi fertilizate bine, prin tăierea repetată a vârfurilor de creştere (mugurii apicali), ele pot dezvolta într-un sezon propice două - trei ordine de ramuri.
+++++
În continuare, cei obţinuţi din butaşi, vara trecută (lunile iulie - august). Cum locuiam într-un campus foarte aproape de Grădina Botanică (Târguşor, pentru ieşeni), o frecventam foarte des. Ca un român veritabil ce mă consider, nu m-am reţinut în a fura de ici-colo câte-o crenguţă, pentru înrădăcinat. M-am pricopsit, astfel, cu câteva specii de interior pe care greu le puteam obţine în alt mod. Toţi au fost butăşiţi fără hormoni de înrădăcinare, într-o mini-seră improvizată în cămin (pet de 5 L, tăiat şi lipit cu bandă adezivă). Mai exact, următorii:
- măslini - olea europaea, doi la număr:
- patru puieţi de mirt - myrtus communis:
- şi-un rodiu pitic - punica granatum var. "Nana", care din toamnă s-a dezvoltat văzând cu ochii (în imagini, ordine: transplantat după înrădăcinare - septembrie 2012, după vreo patru luni petrecute sub mini-seră - martie 2013, transplantat, faţă/spate - iunie):
Închei postarea cu trei ficuşi - f. benjamina, var "Natasja", butăşiţi recent, prin ianuarie a.c.:
Ce se va alege de toţi "plozii" de mai sus, rămâne de văzut. Dacă măcar unul dintre ei va deveni un bonsai prezentabil, înseamnă că nu mi-am bătut capul chiar degeaba. Dacă niciunul - asta e... rămâne experienţa. Care nu-i de lepădat; îndeosebi considerând faptul c-am început să prefer tot mai mult formarea "de la zero", de care am de gând să mă ocup extensiv odată stabilit undeva semi-permanent. Desigur, nici de yamadori n-o să mă las complet, însă voi colecta doar exemplare cu potenţial veritabil. Dacă tot formez şi "beţe" sau "cozi de mătură", măcar s-o fac de la sămânţă/butaş. Mi se pare mult mai recreativ...
Marius VRÂNCIANU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu