joi, 8 martie 2012

Carpinus betulus - prima modelare

      M-am hotarât să încep seria posturilor cu un carpen comun (carpinus betulus) transplantat vara trecută, deoarece este primul (şi până acum singurul) pre-bonsai ce a suportat oarecare intervenţie în acest an.

      Deşi nu e recomandabil, carpenul a fost colectat în toiul verii, după cum am amintit, mai exact la sfârşitul lunii iunie 2011. Surmenajul cauzat de examenul de bacalaureat, în plină desfăşurare atunci, m-a orbit temporar din câte se pare, făcându-mă să văd un anume potenţial în copăcel. Dar dacă tot l-am "cules", o să văd ce-o ieşi. În câţiva ani s-ar putea să-mi pară bine că l-am păstrat.

      Cam aşa arăta la colectare, după transplant şi o tundere severă (click pe imagini pentru a le mări):


      La începutul lunii noiembrie 2011, cu frunzele deja îngălbenite de mult timp, pregătit de hibernre:


      Cum de la colectare nu mai fusese intervenit asupra lui, în vacanţa de după sesiune (februarie a.c.) l-am luat la o "discuţie între patru ochi", încercând o tentativă de modelare - prima pentru dânsul. I-am tuns o treime dintre ramuri - rebele, ca la orice carpen - iar pe restul le-am poziţionat ca în imaginea următoare:


      Voi încerca să fac din el un "hibrid" între sokan şi bunjingi ("twin trunk" X "literati"), după cum se poate observa în continuare. Aici cu mugurii marcaţi cu roşu:


şi aici două virtuale, primul fără frunze (cam aşa presupun sper că va arăta la iarnă), iar al doilea anticipând imaginea copăcelului de peste un an - doi.


      Principalele probleme ar fi îndesirea coroanei (ştim cu toţii că la carpeni ramurile cresc doar unde NU vrei să crească - aş încerca, aici, înfăşurarea cu rafie) şi micşorarea frunzelor - din proprie experienţă am observat că specia nu prea suportă defolieri, foliajul refăcându-se destul de greu, însă dimensiunile frunzelor reducându-se substanţial. Totuşi, mai mult de o defoliere pe an n-aş face unui carpen, mai ales că nu ramifică mai deloc după.

      Aş mai folosi ca "ramuri de sacrificiu" primele două de jos ale trunchiului din stânga şi cea mai din dreapta, îndoită în jos. Le-aş lăsa, astfel, să crească în voie măcar vreo doi ani pentru a se îngroşa cât de cât.
      În orice caz, eu sper să iasă ceva din el. Que sera, sera!

NOTĂ: A se ignora vasul, atât în acest post, cât şi în cele ce vor urma! Ca vas de antrenament este bună şi o pungă de plastic!

Marius VRÂNCIANU

2 comentarii:

  1. Bafta multa! Voi urmari cu interes evolutia atat pe blog cat si pe egradini.ro

    Alin(bonsai)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Te-am recunoscut, Alin, dupa avatar. :)

      Multumesc! O sa vina posturi si cu alti copacei, ceva mai interesanti, prin aprilie.

      Ștergere