Ulmus, rex arborum - recoltări de vară

       Cele două luni fără internet (august - septembrie) au indus blogului, inevitabil, o moarte clinică. De activitate, însă, n-am dus lipsă, şi cum trebuie "îndosariată" am revenit cu fotografii şi postări noi. 

+++++

     Voi începe cu o chestiune generală: recoltările de material din timpul verii. Ajuns finalmente acasă pe la început de august, în plină secetă, am început prin a număra victimele acesteia. Mai puţine decît mă aşteptam (vreo 3-4 copăcei). Suficient de multe, totuşi, pentru a mă determina să colectez câteva exemplare în cea mai nefastă perioadă pentru astfel de activitate - toiul verii, mijlocul secetei, cu 40 grade C la umbră... Am avut succes, cu toate acestea.

          Am reuşit să transplantez vreo doi fagi (fagus sylvatica), un stejar (quercus robur), ceva carpeni (carpinus betulus) şi un lemn câinesc (ligustrum vulgare), dar specia predominantă în preferinţele mele estivale (şi, de altfel, în flora spontană a regiunii mele natale) a fost ulmul de câmp (ulmus minor). Docil, iertător, frunze mici şi micşorabile, crenat-serate, cu aspect frumos; ramuri subţiri, elegante, uşor dirijabile; rădăcini rămuroase, de suprafaţă; colorit splendid în timpul toamnei, ş.a. Excelent pentru bonsai!

+++++

           Fotografii, din păcate, nu am decât cu ultimii şi cu câţiva copăcei mai "vechi" (click pe imagini pentru dimensiunea originală). 

           Seria ulmilor (toţi colectaţi cu trunchiul gol sau doar cu vreo ramură nesemnificativă, au odrăslit foarte abundent în prima lună de la transplant):

şi ligustrumul:

       Iar aici carpenii din primăvară:

şi molizii din vara lui 2011, tunşi superficial:

       Unii au suferit câteva lucrări de modelare de la data fotografierii, dar voi reveni asupra lor în postări separate. Rămâne de văzut câţi vor mai supravieţui iernii. 

         Acestea fiind spuse, doresc să închei prin a ura studenţilor interesaţi de bonsai (ştiu sigur vreo 3-4 în România) un an nou universitar cât mai reuşit! Auf wiedersehen!

Marius VRÂNCIANU

Şi Phoenix a renăscut din cenuşă - recoltarea de primăvară

      Tot înţelepciunea populară ar fi în măsură să explice cât mai plastic situaţia mea de după "calamitate". Astfel, dacă "ceea ce nu te doboară, te face mai puternic", "tot răul este spre bine"! 

      După ce-am plâns eroii căzuţi la datorie, m-am consolat cu faptul că şi-aşa n-ar fi fost formaţi extrem de bine - ceea ce e, în parte, adevărat - şi că, plecat la facultate, nu voi mai putea interveni asupra lor atât de drastic şi des - fapt care ar fi fost, cred, una dintre cauzele principale pentru moartea subită a multora. Aşa că am învăţat din greşeli, mi-am luat cazmaua în spate şi-am demarat noi "recrutări". Ghivecele trebuiau reumplute, cu material de calitate chiar, aşa c-am început să iau în considerare şi alte specii, forme şi dimensiuni faţă de care eram obişnuit. 

      Am lăsat-o puţintel mai moale cu shohin-ii şi am început să mă orientez şi către extreme, de la shito, până la chiu. Mi-am mai moderat şi mania pentru ulmi şi peri pădureţi, reorientând-o către carpeni, cireşi şi pruni. Am colectat, de asemenea şi câteva dracile, specie pe care de mult voiam să o explorez după ce-am văzut exemplarul lui Harry Harrington (http://www.bonsai4me.com/AdvTech/ATBerberisProgressionSeries.htm), format în doar patru ani.

+++++

      În cele ce urmează voi prezenta câteva imagini de la colectare şi cu exemplarele reprezentative recoltate, pe specii. 

          Eu, în postură de "vânător + mistreţ împuşcat", cu un carpen proaspăt colectat:

          Aici majoritatea carpenilor colectaţi:

          Şi materialul recoltat:

           - carpeni (carpinus betulus):

           - cireşi (cerasus vulgaris):

           - ulmi de câmp (ulmus minor):

           - pruni (prunus domestica):

           - lemn câinesc (ligustrum vulgare):

           - dracile (berberis vulgaris):

... şi, în ordine, un mălin (prunus padus), un măcieş (rosa canina), un paltin de câmp (acer campestre) şi un păducel (crategus monogyna):

      Majoritatea exemplarelor aveau rădăcini bogate, dispuse radiar, care formau un nebari foarte frumos; deci au şanse mari să se prindă. Atâtea poze am apucat să fac, dar în total au fost colectaţi vreo 40 de pomişori. Până la sfârşitul verii o să-mi fac timp să-i tund mai bine pe unii sau să le fac o primă modelare, după ce-i voi fi lăsat, o vreme, să-şi revină după transplant. 

Marius VRÂNCIANU