Ulmus, rex arborum - recoltări de vară

       Cele două luni fără internet (august - septembrie) au indus blogului, inevitabil, o moarte clinică. De activitate, însă, n-am dus lipsă, şi cum trebuie "îndosariată" am revenit cu fotografii şi postări noi. 

+++++

     Voi începe cu o chestiune generală: recoltările de material din timpul verii. Ajuns finalmente acasă pe la început de august, în plină secetă, am început prin a număra victimele acesteia. Mai puţine decît mă aşteptam (vreo 3-4 copăcei). Suficient de multe, totuşi, pentru a mă determina să colectez câteva exemplare în cea mai nefastă perioadă pentru astfel de activitate - toiul verii, mijlocul secetei, cu 40 grade C la umbră... Am avut succes, cu toate acestea.

          Am reuşit să transplantez vreo doi fagi (fagus sylvatica), un stejar (quercus robur), ceva carpeni (carpinus betulus) şi un lemn câinesc (ligustrum vulgare), dar specia predominantă în preferinţele mele estivale (şi, de altfel, în flora spontană a regiunii mele natale) a fost ulmul de câmp (ulmus minor). Docil, iertător, frunze mici şi micşorabile, crenat-serate, cu aspect frumos; ramuri subţiri, elegante, uşor dirijabile; rădăcini rămuroase, de suprafaţă; colorit splendid în timpul toamnei, ş.a. Excelent pentru bonsai!

+++++

           Fotografii, din păcate, nu am decât cu ultimii şi cu câţiva copăcei mai "vechi" (click pe imagini pentru dimensiunea originală). 

           Seria ulmilor (toţi colectaţi cu trunchiul gol sau doar cu vreo ramură nesemnificativă, au odrăslit foarte abundent în prima lună de la transplant):

şi ligustrumul:

       Iar aici carpenii din primăvară:

şi molizii din vara lui 2011, tunşi superficial:

       Unii au suferit câteva lucrări de modelare de la data fotografierii, dar voi reveni asupra lor în postări separate. Rămâne de văzut câţi vor mai supravieţui iernii. 

         Acestea fiind spuse, doresc să închei prin a ura studenţilor interesaţi de bonsai (ştiu sigur vreo 3-4 în România) un an nou universitar cât mai reuşit! Auf wiedersehen!

Marius VRÂNCIANU

Şi Phoenix a renăscut din cenuşă - recoltarea de primăvară

      Tot înţelepciunea populară ar fi în măsură să explice cât mai plastic situaţia mea de după "calamitate". Astfel, dacă "ceea ce nu te doboară, te face mai puternic", "tot răul este spre bine"! 

      După ce-am plâns eroii căzuţi la datorie, m-am consolat cu faptul că şi-aşa n-ar fi fost formaţi extrem de bine - ceea ce e, în parte, adevărat - şi că, plecat la facultate, nu voi mai putea interveni asupra lor atât de drastic şi des - fapt care ar fi fost, cred, una dintre cauzele principale pentru moartea subită a multora. Aşa că am învăţat din greşeli, mi-am luat cazmaua în spate şi-am demarat noi "recrutări". Ghivecele trebuiau reumplute, cu material de calitate chiar, aşa c-am început să iau în considerare şi alte specii, forme şi dimensiuni faţă de care eram obişnuit. 

      Am lăsat-o puţintel mai moale cu shohin-ii şi am început să mă orientez şi către extreme, de la shito, până la chiu. Mi-am mai moderat şi mania pentru ulmi şi peri pădureţi, reorientând-o către carpeni, cireşi şi pruni. Am colectat, de asemenea şi câteva dracile, specie pe care de mult voiam să o explorez după ce-am văzut exemplarul lui Harry Harrington (http://www.bonsai4me.com/AdvTech/ATBerberisProgressionSeries.htm), format în doar patru ani.

+++++

      În cele ce urmează voi prezenta câteva imagini de la colectare şi cu exemplarele reprezentative recoltate, pe specii. 

          Eu, în postură de "vânător + mistreţ împuşcat", cu un carpen proaspăt colectat:

          Aici majoritatea carpenilor colectaţi:

          Şi materialul recoltat:

           - carpeni (carpinus betulus):

           - cireşi (cerasus vulgaris):

           - ulmi de câmp (ulmus minor):

           - pruni (prunus domestica):

           - lemn câinesc (ligustrum vulgare):

           - dracile (berberis vulgaris):

... şi, în ordine, un mălin (prunus padus), un măcieş (rosa canina), un paltin de câmp (acer campestre) şi un păducel (crategus monogyna):

      Majoritatea exemplarelor aveau rădăcini bogate, dispuse radiar, care formau un nebari foarte frumos; deci au şanse mari să se prindă. Atâtea poze am apucat să fac, dar în total au fost colectaţi vreo 40 de pomişori. Până la sfârşitul verii o să-mi fac timp să-i tund mai bine pe unii sau să le fac o primă modelare, după ce-i voi fi lăsat, o vreme, să-şi revină după transplant. 

Marius VRÂNCIANU

De ce bonsai?

       Am decis să-mi fac blog. Cu şi despre bonsai.

      În primul rând pentru că a devenit "la modă" printre bonsaişti, de la amatori şi novici ca mine, până la mari maeştri ai genului, recunoscuţi pe plan internaţional. De altfel, un blog prezintă numeroase avantaje în prezentarea unei specii anume sau a evoluţiei unui bonsai. În al doilea rând pentru că, deşi calendaristic a început primăvara, încă e iarnă. Şi după cum bine o exprimă paremiologia românească, "de dorul căpşunilor, rozi frunzele!".

      Acest blog, după cum am menţionat anterior, este dedicat în cea mai mare parte artei japoneze cunoscută ca "bonsai". Vizează, deci, în special acea categorie de cititori interesaţi cu precădere de subiect şi familiarizaţi cu terminologia specifică. Pentru diletanţi (mulţi au impresia că este vorba de o specie de plantă), voi explica într-o frază conceptul: Bonsai (însemnând mot-a-mot "copac în vas" - vezi titlul latin al blogului) este numele artei, apărută în China şi dezvoltată în Japonia, care presupune miniaturizarea arborilor, formaţi ani la rândul în vase specifice, sau recreerea unor peisaje (tehnică numită şi penjing/penzai) în miniatură.

      Pentru mai multe informaţii legate de modul de formare a bonsailor, vase, stiluri specifice, istoria artei ş.a. apelaţi la erudiţia domnului Google. Eu nu ţin prelegeri aici!

+++++

      Am inceput sa cochetez cu bonsaii de prin 2009. Dacă îmi amintesc bine, intenţionând să-i iau mamei un buchet de flori pe la începutul lui martie, am rămas impresionat de un bonsai (bonsai, vorba vine) de prin colţurile florăriei. După cum avea să realizez mai târziu, era un ulm chinezesc (ulmus parvifolia) şi nici nu era format prea bine - un "mallsai" tipic. Mi-a făcut, însă, o impresie îndeajuns de bună pentru a mă convinge să încerc şi eu formarea câtorva copăcei. În primăvara respectivă musai să încep! E de prisos să mai adaug faptul că-mi lipseau şi cele mai rudimentare noţiuni despre bonsai în afara câtorva imagini bine întipărite în minte de la Karate kid. Am colectat din natură vreo doi ulmi de câmp (ulmus minor) şi un păr pădureţ (pyrus pyraster), i-am pus în ghivece şi am aşteptat... Aveam impresia că trebuie plantaţi în pământ normal de grădină, dirijaţi doar din tunderi şi că în doi - trei ani aş fi obţinut din ei veritabile capodopere... Desigur că niciunul dintre acele exemplare nu mai este printre noi. Doi dintre ei au murit în 2009, ultimul a mai rezistat până în primăvara lui 2011. Cam aşa se prezenta situaţia lui în vara lui 2010:

Păcat că n-a mai supravieţuit, ar fi fost frumuşel azi, cu ramura din dreapta tăiată înainte de "clisură" şi coroana dezvoltată bine. Plus că ar fi avut si o oarecare "valoare sentimentală", făcând parte din prima serie de încercări. Requiescat in pace!

      Observând că am început-o cu stângul, m-am documentat bine toată vara şi toamna lui 2009, concomitent altor încercări eşuate, pentru ca în primăvara lui 2010 s-o încep din nou, de la zero. Încă mai am copăcei în formare de atunci. Între timp, în iarna 2009 - 2010, descoperisem şi forumurile Ro-bonsai, Bonsai Club România si eGrădini:

http://bonsaiclub.ro/
http://bonsaiclub.ro/forum/

http://ro-bonsai.ro/
http://ro-bonsai.ro/forum/

http://egradini.ro/forum/

Cu această ocazie ţin să le mulţumesc unor nume ca Valentin Scordaliu, Lucian Radu Rusu, Răzvan Savin, Vasile Popan, Vlad Paul, Fabian Sicora, Nicolae Tudor Parautiu, Florin Flueraş şi altora, membri cu experienţă ai forumurilor mai sus amintite, care m-au ajutat şi mă ajută la început de drum. 

      Din 2010 până în prezent am tot colectat din natură diferiţi arbori, de diferite vârste şi aparţinând unor diferite specii, pentru ca acum să am în jur de şaizeci de pre-bonsai în diferite stadii de formare. Am şi câteva exemplare cumpărate sau crescute din sămânţă, însă numărul lor nu depăşeşte cinci - şase. May the gods have mercy on them all!

+++++

      Voi posta pe acest blog evoluţia unora, tehnicile de formare pe care le voi utiliza sau imagini de la colectări, dar şi diferite linkuri către resurse online, publicaţii electronice, etc. Dacă blogul nu va folosi nimănui, îmi va folosi mie!

Marius VRÂNCIANU