Şi Phoenix a renăscut din cenuşă - recoltarea de primăvară

      Tot înţelepciunea populară ar fi în măsură să explice cât mai plastic situaţia mea de după "calamitate". Astfel, dacă "ceea ce nu te doboară, te face mai puternic", "tot răul este spre bine"! 

      După ce-am plâns eroii căzuţi la datorie, m-am consolat cu faptul că şi-aşa n-ar fi fost formaţi extrem de bine - ceea ce e, în parte, adevărat - şi că, plecat la facultate, nu voi mai putea interveni asupra lor atât de drastic şi des - fapt care ar fi fost, cred, una dintre cauzele principale pentru moartea subită a multora. Aşa că am învăţat din greşeli, mi-am luat cazmaua în spate şi-am demarat noi "recrutări". Ghivecele trebuiau reumplute, cu material de calitate chiar, aşa c-am început să iau în considerare şi alte specii, forme şi dimensiuni faţă de care eram obişnuit. 

      Am lăsat-o puţintel mai moale cu shohin-ii şi am început să mă orientez şi către extreme, de la shito, până la chiu. Mi-am mai moderat şi mania pentru ulmi şi peri pădureţi, reorientând-o către carpeni, cireşi şi pruni. Am colectat, de asemenea şi câteva dracile, specie pe care de mult voiam să o explorez după ce-am văzut exemplarul lui Harry Harrington (http://www.bonsai4me.com/AdvTech/ATBerberisProgressionSeries.htm), format în doar patru ani.

+++++

      În cele ce urmează voi prezenta câteva imagini de la colectare şi cu exemplarele reprezentative recoltate, pe specii. 

          Eu, în postură de "vânător + mistreţ împuşcat", cu un carpen proaspăt colectat:

          Aici majoritatea carpenilor colectaţi:

          Şi materialul recoltat:

           - carpeni (carpinus betulus):

           - cireşi (cerasus vulgaris):

           - ulmi de câmp (ulmus minor):

           - pruni (prunus domestica):

           - lemn câinesc (ligustrum vulgare):

           - dracile (berberis vulgaris):

... şi, în ordine, un mălin (prunus padus), un măcieş (rosa canina), un paltin de câmp (acer campestre) şi un păducel (crategus monogyna):

      Majoritatea exemplarelor aveau rădăcini bogate, dispuse radiar, care formau un nebari foarte frumos; deci au şanse mari să se prindă. Atâtea poze am apucat să fac, dar în total au fost colectaţi vreo 40 de pomişori. Până la sfârşitul verii o să-mi fac timp să-i tund mai bine pe unii sau să le fac o primă modelare, după ce-i voi fi lăsat, o vreme, să-şi revină după transplant. 

Marius VRÂNCIANU

Iarnă grea, monşer!

NOTĂ: în timpul lecturii acestei postări, se recomandă a se asculta Antonio Vivaldi - Anotimpurile (Iarna).

      Când Walter Pall afirma că în bonsait cel mai greu este să înveţi să menţii în viaţă copăceii, de obicei în primii zece ani de practică, ştia ce spune! Iar ghinionul (aş, ghinionul!... de parcă vina nu mi-ar aparţine în mare parte!) m-a făcut să învăţ această subtilă lecţie pe propria piele... În câteva cuvinte, gerul aprig al iernii ce tocmai a trecut mi-a decimat întreaga colecţie de pre-bonsai! Temperaturile foarte scăzute din februarie, sub -25 grade C, au fost catastrofale pentru mai bine de trei sferturi dintre copăcei. Faptul că mulţi dintre ei au hibernat şi iarna 2010/2011 exact în aceleaşi condiţii mă face să cred că asta ar fi principala cauză.

      Nu singura, desigur. Au contribuit şi alţi factori, ca stresul la care au fost supuse plantele în 2011 (adevărul este că am aplicat mult prea multe operaţii unora, fără să aibă timp să-şi revină din şoc), sau lipsa de protecţie împotriva frigului - chiar nu credeam să urmeze o iarnă atât de geroasă. Iar întrucât încă din toamnă copăceii dădeau semne cum că şi-ar fi destabilizat ciclul natural (li se îngălbeniseră frunzele abia pe la sfârşitul lui noiembrie), iarna le-a fost inevitabil fatală. Asta e... Măcar am învăţat o lecţie. Păcat că nu gratis. 

      Partea cea mai proastă a fost că printre cei circa 40 de copăcei pierduţi, aflaţi în diferite stadii de formare, s-au aflat şi trei - patru exemplare mai vechi şi mai bunicele, ce începuseră să capete oarecare formă. Astfel, a trebuit să-mi iau adio de la un ulm de câmp (ulmus minor),

de la un lemn câinesc (ligustrum vulgare)

şi de la un păr pădureţ (pyrus pyraster).

      Din ultimii doi voiam să iasă ceva asemănător cu:

      Dar n-a fost să fie... REQUIESCAT IN PACE!

Marius VRÂNCIANU

Carpinus betulus - prima modelare

      M-am hotarât să încep seria posturilor cu un carpen comun (carpinus betulus) transplantat vara trecută, deoarece este primul (şi până acum singurul) pre-bonsai ce a suportat oarecare intervenţie în acest an.

      Deşi nu e recomandabil, carpenul a fost colectat în toiul verii, după cum am amintit, mai exact la sfârşitul lunii iunie 2011. Surmenajul cauzat de examenul de bacalaureat, în plină desfăşurare atunci, m-a orbit temporar din câte se pare, făcându-mă să văd un anume potenţial în copăcel. Dar dacă tot l-am "cules", o să văd ce-o ieşi. În câţiva ani s-ar putea să-mi pară bine că l-am păstrat.

      Cam aşa arăta la colectare, după transplant şi o tundere severă (click pe imagini pentru a le mări):

      La începutul lunii noiembrie 2011, cu frunzele deja îngălbenite de mult timp, pregătit de hibernre:

      Cum de la colectare nu mai fusese intervenit asupra lui, în vacanţa de după sesiune (februarie a.c.) l-am luat la o "discuţie între patru ochi", încercând o tentativă de modelare - prima pentru dânsul. I-am tuns o treime dintre ramuri - rebele, ca la orice carpen - iar pe restul le-am poziţionat ca în imaginea următoare:

      Voi încerca să fac din el un "hibrid" între sokan şi bunjingi ("twin trunk" X "literati"), după cum se poate observa în continuare. Aici cu mugurii marcaţi cu roşu:

şi aici două virtuale, primul fără frunze (cam aşa presupun sper că va arăta la iarnă), iar al doilea anticipând imaginea copăcelului de peste un an - doi.

      Principalele probleme ar fi îndesirea coroanei (ştim cu toţii că la carpeni ramurile cresc doar unde NU vrei să crească - aş încerca, aici, înfăşurarea cu rafie) şi micşorarea frunzelor - din proprie experienţă am observat că specia nu prea suportă defolieri, foliajul refăcându-se destul de greu, însă dimensiunile frunzelor reducându-se substanţial. Totuşi, mai mult de o defoliere pe an n-aş face unui carpen, mai ales că nu ramifică mai deloc după.

      Aş mai folosi ca "ramuri de sacrificiu" primele două de jos ale trunchiului din stânga şi cea mai din dreapta, îndoită în jos. Le-aş lăsa, astfel, să crească în voie măcar vreo doi ani pentru a se îngroşa cât de cât.

      În orice caz, eu sper să iasă ceva din el. Que sera, sera!

NOTĂ: A se ignora vasul, atât în acest post, cât şi în cele ce vor urma! Ca vas de antrenament este bună şi o pungă de plastic!

Marius VRÂNCIANU

De ce bonsai?

       Am decis să-mi fac blog. Cu şi despre bonsai.

      În primul rând pentru că a devenit "la modă" printre bonsaişti, de la amatori şi novici ca mine, până la mari maeştri ai genului, recunoscuţi pe plan internaţional. De altfel, un blog prezintă numeroase avantaje în prezentarea unei specii anume sau a evoluţiei unui bonsai. În al doilea rând pentru că, deşi calendaristic a început primăvara, încă e iarnă. Şi după cum bine o exprimă paremiologia românească, "de dorul căpşunilor, rozi frunzele!".

      Acest blog, după cum am menţionat anterior, este dedicat în cea mai mare parte artei japoneze cunoscută ca "bonsai". Vizează, deci, în special acea categorie de cititori interesaţi cu precădere de subiect şi familiarizaţi cu terminologia specifică. Pentru diletanţi (mulţi au impresia că este vorba de o specie de plantă), voi explica într-o frază conceptul: Bonsai (însemnând mot-a-mot "copac în vas" - vezi titlul latin al blogului) este numele artei, apărută în China şi dezvoltată în Japonia, care presupune miniaturizarea arborilor, formaţi ani la rândul în vase specifice, sau recreerea unor peisaje (tehnică numită şi penjing/penzai) în miniatură.

      Pentru mai multe informaţii legate de modul de formare a bonsailor, vase, stiluri specifice, istoria artei ş.a. apelaţi la erudiţia domnului Google. Eu nu ţin prelegeri aici!

+++++

      Am inceput sa cochetez cu bonsaii de prin 2009. Dacă îmi amintesc bine, intenţionând să-i iau mamei un buchet de flori pe la începutul lui martie, am rămas impresionat de un bonsai (bonsai, vorba vine) de prin colţurile florăriei. După cum avea să realizez mai târziu, era un ulm chinezesc (ulmus parvifolia) şi nici nu era format prea bine - un "mallsai" tipic. Mi-a făcut, însă, o impresie îndeajuns de bună pentru a mă convinge să încerc şi eu formarea câtorva copăcei. În primăvara respectivă musai să încep! E de prisos să mai adaug faptul că-mi lipseau şi cele mai rudimentare noţiuni despre bonsai în afara câtorva imagini bine întipărite în minte de la Karate kid. Am colectat din natură vreo doi ulmi de câmp (ulmus minor) şi un păr pădureţ (pyrus pyraster), i-am pus în ghivece şi am aşteptat... Aveam impresia că trebuie plantaţi în pământ normal de grădină, dirijaţi doar din tunderi şi că în doi - trei ani aş fi obţinut din ei veritabile capodopere... Desigur că niciunul dintre acele exemplare nu mai este printre noi. Doi dintre ei au murit în 2009, ultimul a mai rezistat până în primăvara lui 2011. Cam aşa se prezenta situaţia lui în vara lui 2010:

Păcat că n-a mai supravieţuit, ar fi fost frumuşel azi, cu ramura din dreapta tăiată înainte de "clisură" şi coroana dezvoltată bine. Plus că ar fi avut si o oarecare "valoare sentimentală", făcând parte din prima serie de încercări. Requiescat in pace!

      Observând că am început-o cu stângul, m-am documentat bine toată vara şi toamna lui 2009, concomitent altor încercări eşuate, pentru ca în primăvara lui 2010 s-o încep din nou, de la zero. Încă mai am copăcei în formare de atunci. Între timp, în iarna 2009 - 2010, descoperisem şi forumurile Ro-bonsai, Bonsai Club România si eGrădini:

http://bonsaiclub.ro/
http://bonsaiclub.ro/forum/

http://ro-bonsai.ro/
http://ro-bonsai.ro/forum/

http://egradini.ro/forum/

Cu această ocazie ţin să le mulţumesc unor nume ca Valentin Scordaliu, Lucian Radu Rusu, Răzvan Savin, Vasile Popan, Vlad Paul, Fabian Sicora, Nicolae Tudor Parautiu, Florin Flueraş şi altora, membri cu experienţă ai forumurilor mai sus amintite, care m-au ajutat şi mă ajută la început de drum. 

      Din 2010 până în prezent am tot colectat din natură diferiţi arbori, de diferite vârste şi aparţinând unor diferite specii, pentru ca acum să am în jur de şaizeci de pre-bonsai în diferite stadii de formare. Am şi câteva exemplare cumpărate sau crescute din sămânţă, însă numărul lor nu depăşeşte cinci - şase. May the gods have mercy on them all!

+++++

      Voi posta pe acest blog evoluţia unora, tehnicile de formare pe care le voi utiliza sau imagini de la colectări, dar şi diferite linkuri către resurse online, publicaţii electronice, etc. Dacă blogul nu va folosi nimănui, îmi va folosi mie!

Marius VRÂNCIANU